am fost olimpic la matematica, dar am stat 9 ani în clasa a X-a din cauza drogurilor

Trebuia sa-mi procur doza necesara pentru a putea fi un om normal.
Tommy, 31 de ani

La vârsta de 5-6 ani parintii mei au  divortat, iar noi, copiii, am ramas cu mama noastra. În lipsa tatalui, a unui model pe care sa-l urmez, la adolescenta am ajuns sa-mi caut unul în anturajul din care faceam parte. Acest lucru a produs instabilitate în latura emotionala a personalitatii, instabilitate care ma facea sa schimb acel model de foarte multe ori... De exemplu, daca în scoala generala vroiam sa ajung doctor, în liceu îmi doream doar sa devin major, pentru a putea face ceea ce vroiam... Daca în scoala generala am fost olimpic la matematica, în timpul liceului am stat 9 (noua!!) ani în clasa a zecea... Daca în scoala generala m-am apucat de fumat, în timpul liceului am ajuns la alcool, pastile, jocuri de noroc, cluburi, viata de noapte si nu în ultimul rând… droguri.

La vârsta de 18 ani, pe fondul certurilor din familie (cauzate de lipsa de bani, lipsa de implicare în activitatile gospodaresti, furturi de bani si nu numai...) si a unei raceli destul de serioase, am luat cea mai proasta decizie din viata mea: m-am drogat cu heroina, direct injectabil... Cum am ajuns la asta, de unde am procurat doza de heroina si... de ce direct injectabil? Pentru ca, unii dintre prietenii mei, se drogau cu heroina  la “seringa”.

"La vârsta de 18 ani (...) am luat cea mai proasta decizie din viata mea: m-am drogat cu heroina, direct injectabil"

Atunci când m-am apucat de fumat, de droguri, nu mi-a spus nimeni ca voi ajunge DEPENDENT, nici ce înseamna dependenta... Asa ca, dupa câteva luni de consum de heroina (timp în care am consumat zilnic, heroina fiind ieftina si gasindu-se destul de usor), am constatat ce este dependenta, precum si faptul ca eu însumi devenisem dependent.

A fost crunta experienta de a afla pe pielea mea ce înseamna sa fii dependent de droguri... durerile de oase si musculare, frisoanele, starile de voma, ca sa nu mai spun de depresia si de starile de neliniste si de irascibilitate ce aparusera în acea zi. De asemenea, tot în acea zi am descoperit ca toate aceste stari dispareau daca îmi administram doza necesara de heroina, doza pe care o crescusem destul de mult, fiind inconstient de faptul ca drogul punea stapânire pe mine.

Din acea zi, totul s-a schimbat în viata mea: nu mai încercam doar sa ma simt bine, ci TREBUIA sa-mi procur doza necesara pentru a putea fi un om normal. Am început sa fac lucruri de care nu credeam ca sunt capabil, precum si lucruri pe care nu credeam ca le voi face vreodata: furt, manipulare, santaj, tâlharie, trafic... Ajunsesem în asa hal de degradare, încât sa merg la vecini si sa cersesc bani, mintindu-i ca mama mea «a murit si nu am bani sa o îngrop.»

"Am ajuns sa fiu disperat, fara speranta, fara un scop în viata, fara familie, cu datorii la banca si SINGUR..."

Am consumat multi ani de zile, timp în care am facut multe lucruri de care îmi este rusine si pe care le regret si-n ziua de azi. În acest timp am încercat de foarte multe ori sa «ma las de droguri», încercând toate metodele cunoscute: dezintoxicare, post-cura, metadona, chiar am fost plecat din tara. Am ajuns sa fiu disperat, fara speranta, fara un scop în viata, fara familie (familia a fost nevoita sa ma dea afara din casa, din cauza furturilor si scandalurilor), cu datorii la banca si SINGUR...

Asociatia TEEN CHALLENGE mi-a oferit sansa la un nou inceput

În acest context am ajuns la Asociatia «TEEN CHALLENGE», un centru de post-cura diferit de alte centre prin faptul ca pe lânga tratamentul psihologic si profesional are la baza si principii crestine. Aici, în acest centru rezidential de la Gradistea (de Ilfov) am început procesul de vindecare a trupului, mintii si sufletului meu, am descoperit ce înseamna sa iert si sa ma iert pe mine însumi, sa zâmbesc, sa iubesc pe cel de lânga mine, sa învat importanta unor trasaturi de caracter (ex. punctualitate, supunere etc).De asemenea, am invatat sa citesc Biblia si sa ma rog la Dumnezeu (desi nu aveam nimic a face cu El înainte).

Daca în trecut dadeam vina pe toti din jurul meu pentru tot ce mi se întâmpla, am ajuns sa fiu sincer cu mine însumi si sa accept REALITATEA: EU eram singurul vinovat de starea în care ma aflam, iar tot ce mi se întâmpla, erau consecinte ale ALEGERILOR facute de mine însumi. Am stat un an la Centrul Teen Challenge si în acest timp cred ca Dumnezeu m-a ajutat sa-mi imbunatatesc relatia cu parintii mei, astfel încât acum avem o relatie normala, bazata în primul rând pe respect, însa, cel mai important, suntem...prieteni (în tot timpul în care am fost, fie intenat în spitale, fie la Centrul Teen Challenge, singurele persoane care mi-au fost alaturi si m-au sustinut au fost cei din familia mea).

În prezent, unul dintre scopurile mele este sa lupt împotriva consumului de droguri (de orice fel), axându-ma în special pe prevenire, deoarece «este mult mai usor sa previi decât sa tratezi.